Testamentul Reginei Maria

"Cand veti ceti aceste slove, eu voiu fi trecut pragul tacerii vesnice"

Tarii mele si Poporului meu,

Cand veti ceti aceste slove, Poporul meu, eu voi fi trecut pragul Tacerii vesnice, care ramane pentru noi o mare taina. Si totusi, din marea dragoste ce ti-am purtat-o, as dori ca vocea mea sa te mai ajunga inca odata, chiar de dincolo de linistea mormantului.

Abia implinisem 17 ani, cand am venit la tine; eram tanara si nestiutoare, insa foarte mandra de tara mea de bastina, si am imbratisat o noua nationalitate m'am straduit sa devin o buna Romanca. La inceput n'a fost usor. Eram straina, intr'o tara straina, singura intre straini. Dar prea putini sunt aceia cari se reculeg sa cugete cat de greu este calea, pe care o Principesa straina trebuie s'o parcurga ca sa devie una cu noua tara in care a fost chemata. Am devenit a voastra prin bucurie si prin durere. Privind inapoi e greu de spus ce a fost mai mare: bucuria ori durerea ? - cred ca bucuria a fost mai mare, dar mai lunga a fost durerea.

Nimeni nu e judecat pe drept cat traieste: abia dupa moarte este pomenit sau dat uitarii. Poate de mine va veti aminti deoarece v'am iubit cu toata puterea inimei mele si dragostea mea a fost puternica, plina de avant: mai tarziu a devenit rabdatoare, foarte rabdatoare.

Mi-a fost dat sa traiesc cu tine, Poporul meu, vremuri de restriste si vremuri de mari indepliniri. Pentru un timp mi-a fost dat sa-ti fiu calauza, sa-ti fiu inspiratoare, sa fiu aceia care a pastrat flacara vie, aceia care a devenit centrul de indarjire in zilele cele mai negre.

Aceasta ti-o pot spune astazi caci nu mai sunt in viata. In acele zile mi-ai dat un nume ce mi-a fost drag; m'ai numit "Mama tuturor"si as vrea sa raman in amintirea ta aceia care putea totdeauna sa fie gasita in clipele de durere sau pericol. A venit mai tarziu o vreme cand m'ati negat, dar aceasta este soarta mamelor, am primit aceasta, si v'am iubit mai departe, cu toate ca nu va puteam ajuta asa de mult ca in zilele cand credeati in mine. Dar aceasta e uitata.

Atat timp am fost in mijlocul tau, incat mi se pare, abia cu putinta ca trebuie sa te parasesc; totusi, orice om ajunge la capatul drumului sau.

Eu am ajuns la capatul drumului meu. Dar inainte de a tacea pentru vesnicie vreau sa-mi ridic, pentru ultima data, mainile pentru o binecuvantare.

Te binecuvantez, iubita Romanie, tara bucuriilor si durerilor mele, frumoasa tara, care ai trait in inima mea si ale carei carari le-am cunoscut toate. Frumoasa tara pe care am vazut-o intregita, a carei soarta mi-a fost ingaduit sa o vad implinita. Fii tu vesnic imbelsugata, fii tu mare si plina de cinste, sa stai vesnic falnica printre natiuni, sa fii cinstita, iubita si priceputa.

Am credinta ca v'am priceput: n'am judecat, am iubit...

Niciodata nu mi-au placut formele si formulele, nu prea luam uneori seama la cuvintele ce le rosteam. Am iubit adevarul si am visat sa traiesc in lumina soarelui, insa fiecare traieste cum poate nu cum ar dori. Dar cand iti vei aminti de mine, Poporul meu, gandeste-te ca la una care a indragit viata si frumusetea, care a fost prea cinstita ca sa fie cu bagare de seama, prea miloasa sa fie invingatoare, prea iubitoare ca sa judece.

N'am nici o avutie sa va las, ceiace cu atata marinimie mi-ati daruit am cheltuit intre voi: am infrumusetat acele locuri unde mi-a fost dat sa traiesc. Daca toate cele frumoase iti vor aminti de mine atunci voi fi indeplin rasplatita de dragostea ce ti-am daruit-o, fiindca frumosul mi-a fost un crez.

Am redesteptat la o viata noua micul castel parasit de la Bran, dar Tenha-Juva a fost locul cel infaptuit, acolo mi-a fost dat sa fac din vis adevar, si fiindca aceasta a insemnat pentru mine mai mult decat asi putea talmaci vreodata, am cerut fiului meu Regele Carol II ca inima mea sa fie adusa si asezata la Stella Maris, biserica ce am cladit-o la marginea marii.

Cu trupul voi odihni la Curtea de Arges langa iubitul meu sot Regele Ferdinand, dar doresc ca inima mea sa fie asezata sub lespezile bisericii ce am cladit-o. In decursul unei lungi vieti atatia au venit la inima mea incat moarta chiar, asi dori sa mai poata veni la ea dealungul potecii cu crini ce mi-a fost mandria si bucuria. Vreau sa odihnesc acolo in mijlocul frumusetilor faurite de mine, in mijlocul florilor ce le-am sadit. Si cum acolo se gaseste inima mea eu nu vreau sa fie un loc de jale ci dinpotriva de pace si de farmec cum a fost cand eram in viata. Incredintez copiii mei, inimei Poporului meu, fiind muritori pot gresi, dar inimile lor calde asa cum a fost a mea: iubiti-i si fiti folositori unui#B3A49C altuia caci asa trebuie sa fie.

Si acum va zic ramas bun pe veci: de acum inainte nu va voi putea trimite nici un semn: dar mai presus de toate aminteste-ti, Poporul meu, ca te-am iubit si ca te binecuvantez cu ultima mea suflare.

Necunoscand vremea ce-mi este harazita pe pamant hotarasc prin acest testament ultimele mele vointe. Binecuvantez Tara, pe copiii si nepotiii mei. Rog pe copii mei sa nu uite niciodata ca increderea in Dumnezeu este o calauza in fericire si mangaere in suferinta. Ii rog sa fie uniti, sa sustie Tara si sa se sustie intre ei. Ii mai rog sa se supuie fara discordii ultimelor mele vointe.

Iubirea mea de Mama pentru ei, este aceiasi si daca dispun de partea disponibila numai in favoarea unuia din ei, este numai pentru ca este mai lipsit de nevoile vietii.

M.S. Regelui Carol II

Proprietatile mele din Balcic, Tenka-Juvah, Mavi-Dalga, impreuna cu Castelul, toate celelalte cladiri si Biserica Stella Maris, cladite din mijloacele mele proprii, conform conceptiei mele de arta si frumos, intr'un cuvant, tot ce se afla la Balcic, fara nici o exceptie, le las Fiului meu Carol, Regele Romaniei, cu sarcina ca el sa plateasca si sa completeze celorlalti patru mostenitori ai mei partile in rezervare.

In virtutea Testamentului sotului meu Regele Ferdinand, mobilele de la Palatul Cotroceni si cele din Pelisor de la Sinaia sunt proprietatea mea. Deasemenea in virtutea aceluias testament, am uzufructul pana in 1939 asupra mosiei Sinaia - Predeal si asupra caselor si cladirilor mentionate acolo. Aceste drepturi mi-au fost recunoscute si consfintite prin actul de partaj intervenit intre toti copiii nostri, mostenitori ai Regelui Ferdinand, si semnat de fiecare din ei. La aceste drepturi nu am renuntat: ele intra deci in avutul meu si urmeaza sa fie cuprinse la imparteala.

Legate

Rog pe fiul meu Carol ca din suma ce reprezinta uzufructul, sa plateasca mai intaiu urmatoarele legate:

SOCIETATEA PRINCIPELE MIRCEA 500.000 lei

Eliza Karl - 60.000 de lei, Anna Thiele- 40.000 de lei, Elena Kopkov - 60.000 de lei, Virgil Janza - 40.000 de lei, iar o suma de 300.000 de lei sa o imparta personalului Casei mele. Partea ce se va socoti in proportie cu insemnatatea slujbei ce o ocupa si cu numarul anilor serviti.

Las surorii mele Victoria Malita, Mare Ducesa a Rusiei, o renta viagera anuala de 120.000 franci - francezi. Multumesc domnului colonel Zwiedineck pentru serviciile credincioase aduse mie in tot timpul, plin de greutati cat a condus in modul cel mai desinteresat administratiunea Casei Mele, si las fiicei sale Domnisoara Zwiedineck 200.000 de lei.

Binecuvantez inca odata pe fiul meu Carol si rog Atot Puternicul sa-l ajute sa lucreze si sa faca totul pentru linistea si prosperitatea Romaniei, Tara mea draga.

Hotarasc ca fiica mea Elisabetha, Regina Greciei, sa aiba partea ei de mostenire Castelul si intreaga mea mosie Copaceni, cu tot ce se afla acolo fara nici o rezerva folosindu-se cum va crede pentru multumirea ei.

Rog pe Atot Puternicul sa o ajute spre deplina ei fericire. Voiesc ca partile rezervatare ce se cuvin fiicei mele Maria Regina Jugoslaviei si fiului meu Nicolaie Principe al Romaniei sa fie primite de ei in bani.

Las fiicei mele Ileana, Arhiducesa de Austria, Principesa a Romaniei, peste partea rezervatara toata cotitatea disponibila si hotarasc sa aiba in partea ei de mostenire Castelul Bran cu tot ce se gaseste in el, si cu toate terenurile si constructiunile ce sunt proprietatea mea la Bran fara nici o rezerva, si cu singura sarcina de a lasa in folosinta I.W.C.A (Asociatiunea Fetelor Crestine) pe cat timp aceasta societate va fi patronata de un Membru al Casei Regale din Romania, Casa mea mare din satul Bran, cu destinatia de a servi pentru coloniile de vara ale numitei Societati.

Dorinta mea este ca Ileana sa-l foloseasca in deplina fericire pastrandu-l cat timp va fi cu putinta.

Mor cu credinta ca nu se va gasi nimeni in Romania care sa o induplece de a veni in Tara care s'a nascut, de care o leaga o dragoste adanca si pentru care a muncit cu toata inima.

Las iubitului meu nepot Mihai, Voievod de Alba Iulia, diamantul cel mare ce mi-a fost daruit de Regele Ferdinand. Din bijuteriile mele am dispus de fapt inca din timpul vietii.

Rog pe fiii mei Carol si Nicolaie sa nu faca nici un fel de obiectiuni cu privire la bijuterii sau la valoarea lor, caci nu se cuprind in patrimoniul meu. Fiicele mele stiu cui apartine fiecare.

As fi vrut sa pot lasa mult iubitei mele Tari in semn de dragoste necurmata ce i-am purtat si pe care o las izvor nesecat mostenitorilor mei.

Dorinta mea fierbinte ar fi fost sa inalt o biserica mica pe fostul front de la Onesti si sa infiintez un camin cu numele meu pentru studentele de la Universitatea din Iasi, ca amintire a zilelor grele petrecute acolo in timpul marelui razboiu pentru intregirea neamului.

Resimt o vie intristare ca modesta mea avere, datorata generozitatii iubitului meu sot Regele Ferdinand, si redusa inca prin greutatile din ultimul timp nu-mi ingaduie sa fac binele ce as dori.

Iert pe cei cari m-au facut sa sufar. Rog pe cei carora involuntar le-as fi gresit sa ma ierte caci nu am voit sa fac rau nimanui.

Revoc orice testament anterior. Anexez la acest testament doua scrisori care se vor deschide de catre copii mei indata dupa moartea mea, inainte de imormantare.

Acest testament a fost facut scris, datat si semnat cu mana mea la Tenka - Juvah, Balcic, astazi Joi 29 iunie 1933.

MARIA, REGINA ROMANIEI